Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România, si partial în Ucraina, este cea mai mare si cea mai bine conservată dintre deltele europene.
Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991, este clasificată ca rezervatie a biosferei la nivel national în România si ca parc national în taxonomia internatională a IUCN.
Delta Dunării este limitată la sud-vest de podisul Dobrogei, la nord formează granita cu Ucraina, iar în est se varsă în Marea Neagră. Delta Dunării este traversată de paralela de 45° latitudine N si de meridianul de 29°, longitudine E. Delta ocupă, împreună cu complexul lagunar Razim - Sinoe 5050 km², din care 732 km² apartin Ucrainei, Deltei românesti revenindu-i o suprafată de 2540 km². Datorită celor 67 milioane de tone aluviuni aduse de Dunăre, Delta Dunării creste anual cu aprox. 40 m².
Dunărea ajunsă la Pătlăgeanca se bifurcă în două brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte în Bratul Sulina si Bratul Sfântul Gheorghe.
Bratul Chilia, formează granita cu Ucraina, si transportă pe cursul său de o lungime de 104 km², 60% din apele si aluviunile Dunării.
Bratul Sulina este situat în mijlocul Deltei, si spre deosebire de Chilia, are un curs rectiliniu, fiind permanent dragat si întretinut pentru navigatia vaselor maritime. Are o lungime de 71 km si transportă 18% din volumul de apă al Dunării.
Cursul Bratului Sfântul Gheorghe este orientat spre sud-est, si se desfăsoară pe 112 km, transportând 22% din debitul Dunării. La vărsare formeaza insulele Sacalin considerate un început de deltă secundară.
Delta Dunării (cu exceptia deltei secundare a bratului Chilia) face traditional parte din Dobrogea, dar în Antichitate si Evul Mediu, litoralul se afla mult mai la apus (între Chilia Veche si Murighiol pe vremea lui Strabon, între Periprava si Lacul Dranov în epoca bizantină), astfel încât hărtile istorice care reprezintă Dobrogea cuprinzând toată Delta actuală, sunt geomorfologic false.
Vegetatia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetatie specifică mlastinilor (stuful, papura, rogozul, în amestec cu salcia pitică) si ocupă 78% din totalul suprafetei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafata deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin, plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, , iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetatie acvatică si plutitoare, ocupând 2% din suprafata deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea si Caraorman si sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agătătoare.
Contine mai mult de 320 de specii de păsări ca si 45 de specii de peste de apă dulce în numeroasele sale lacuri si japse. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colturi ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de pesti în cadrul Deltei Dunării sunt stiuca si somnul.
Mai multe detalii aici.
Mail
Facebook
